Echipa medie de operațiuni a unei afaceri este excelentă în a cunoaște ce s-a întâmplat luna trecută. Rapoartele de închidere lunară, tablele de bord cu performanța vânzărilor, fotografiile stocurilor și analizele de varianță a costurilor sunt discipline mature în majoritatea organizațiilor. Infrastructura pentru a privi înapoi este bine stabilită.

Infrastructura pentru a privi înainte nu este. Majoritatea afacerilor iau decizii operaționale prospective — cât de mult să cumpere, câți oameni să angajeze, cât de multă capacitate să planifice — folosind o combinație din actualele anului trecut, intuiție și extrapolare liniară. Aceste metode funcționează acceptabil bine în condiții stabile. În condiții cu variabilitate semnificativă — sezonalitate, șocuri de cerere, schimbări de timp de livrare al furnizorului, volatilitate a prețurilor — acestea produc erori sistematice care se compun pe toată lanțul de aprovizionare, pe contul de profit și pierdere și pe experiența clientului.

Analitică predictivă schimbă asta, dar nu în modul în care termenul este adesea comercializat. Beneficiul nu este învățare automată sofisticată aplicată unor seturi masive de date. Pentru majoritatea afacerilor din segmentul mediu, este aplicarea prognozarii statistice principiale la datele operaționale pe care le au deja — executată sistematic mai degrabă decât intuitiv, și integrată în deciziile operaționale mai degrabă decât produsă ca exercițiu de analiză separat.

Capcana retrospectivei

Raportarea istorică este cu adevărat valoroasă. Înțelegerea a ceea ce s-a întâmplat — care produse s-au vândut, care clienți au crescut, care costuri au depășit bugetul, care operațiuni au funcționat eficient — este fundamentul pentru a înțelege cum funcționează afacerea. Capcana este tratarea performanței istorice ca suficientă pentru deciziile prospective.

Când un manager de achiziții comandă pe baza vânzărilor din luna trecută fără a ajusta pentru campania promovațională care va rula luna viitoare, folosește date istorice ca proxy pentru cererea viitoare — un proxy care va fi greșit într-o direcție previzibilă. Când un planificator de producție construiește un program din modelul sezonier al anului trecut fără a ține seama de cele două noi linii de produse adăugate de atunci, programul rezultat va realoca necorespunzător capacitatea în moduri care au fost prevăzute.

Decalajul dintre „ce s-a întâmplat" și „ce se va întâmpla" nu este închis prin raportare mai bună. Este închis prin construirea de prognoze explicite în procesul de decizie operațională — ceea ce necesită atât datele corecte, cât și disciplina de a le folosi înainte de a face angajamente mai degrabă decât după compararea actualelor cu bugetul.

O afacere care examinează vânzările din luna trecută pe 5 și plasează comenzi de cumpărare pe 10 ia decizii prospective cu date retrospective. Decalajul dintre ceea ce s-a vândut efectiv și ceea ce se va vinde luna viitoare este locul unde se creează erori de inventar, lipsa stocurilor și situații de suprastoc.

Prognozarea cererii: Aplicația cu cel mai mare ROI

Pentru majoritatea afacerilor care vând produse fizice, prognozarea cererii este aplicația cu cel mai mare randament din analitică predictivă disponibilă. Motivul este efectul de levier: o îmbunătățire de 10% în acuratețea prognozării cererii nu doar că îmbunătățește planificarea cererii — aceasta se răspândește prin achiziții (mai bune cantități comandate), inventar (cerințe de stoc de siguranță mai mici), producție (planificare mai ușoară), logistică (planificare de expediere mai eficientă) și servicii pentru clienți (mai puține contacte legate de lipsa stocurilor).

O bună prognozare a cererii combină mai mulți parametri care sunt adesea tratați separat:

Afacerile care performează constant bine la eficiență de inventar nu sunt cele cu modelele de prognoze cele mai sofisticate — sunt cele care încorporează cele mai relevante semnale de cerere în procesul lor de planificare operațională, indiferent de metoda. Un model simplu cu intrări bune depășește constant un model sofisticat cu intrări slabe.

Optimizarea inventarului: De la intuiție la politică

Majoritatea afacerilor stabilesc punctele de recomandare și nivelurile de stoc de siguranță pe baza experienței și intuiției. Un cumparator știe că produsul X tinde să se epuizeze în Q4, deci comandă mai mult în septembrie. Un manager de depozit știe că furnizorul Y este nefiabil în privința timpului de livrare, deci transportă buffer suplimentar. Această cunoaștere tacită distribuită este valoroasă — dar nu este scalabilă, nu este transferabilă când persoana care o deține pleacă, și nu este recalibrată sistematic pe măsură ce modelele subiacente se schimbă.

Analitică predictivă aplicată la inventar înseamnă convertirea acelei cunoașteri tacite în politică explicită: puncte de recomandare calculate din distribuțiile actuale ale timpului de livrare și variabilitatea cererii pentru fiecare SKU, niveluri de stoc de siguranță stabilite din analiză statistică a cât de mult cererea și oferta pot se abate de la medie pe orizontul de timp relevant, și cantități de recomandare optimizate pentru compromisul dintre cost de transport și cost de comandă.

Beneficiul practic nu este doar că politicile sunt mai exacte — este că sunt ușor de întreținut. Când timp de livrare al unui furnizor se schimbă, sistemul recalculează punctele de recomandare afectate mai degrabă decât se bazează pe un cumparator pentru a-și aminti să-și actualizeze modelul mental. Când modelele sezoniere se schimbă, noul model este încorporat în calculul stocului de siguranță al ciclului următor. Cunoașterea se află în sistem mai degrabă decât în capul persoanei care cumpără acea categorie de doisprezece ani.

Prognozarea fluxului de numerar: Conectarea pipeline-ului la capitalul circulant

Prognozarea veniturilor și prognozarea fluxului de numerar sunt adesea tratate ca exerciții separate — echipa de vânzări produce o prognoză de venit, echipa de finanțe produce o prognoză de flux de numerar, iar cele două sunt reconciliate periodic mai degrabă decât construite din model partajat. Această separare creează o întârziere structurală: implicațiile fluxului de numerar ale deciziilor pipeline sunt descoperite după fapte mai degrabă decât modelate în avans.

Când pipeline-ul vânzărilor, termenii contractului, calendarul de plată așteptat, angajamentele de cumpărare și planul de costuri operaționale toate alimentează un singur model prospectiv, implicațiile fluxului de numerar ale deciziilor comerciale devin vizibile înainte de a se face angajamentele. Un manager de vânzări care poate vedea că acceptarea unei comenzi mari cu termeni de plată la 90 de zile va crea o lacună de capital circulant în luna trei — deoarece angajamentele de cumpărare pentru a îndeplini comanda cad în luna unu — este într-o poziție mai bună pentru a negocia termeni sau pentru a escalada decizia decât unul care descoperă lacuna când relevatul bancar din luna trei sosește.

Predicția întoarcerii și riscul clientului

Aplicația comercială cea mai semnificativă predictivă pentru afacerile cu modele de venit prin abonament sau cumpărare repetată este predicția întoarcerii — identificarea clienților care sunt probabil să înceteze să cumpere înainte de a lua decizia de a pleca. Fereastra dintre semnalele de avertizare timpurie și decizia reală de întoarcere este fereastra de intervenție: perioada în care angajamentul proactiv poate schimba rezultatul.

Modelele de predicție a întoarcerii sunt construite din semnale comportamentale care se schimbă înainte ca un client să plece: frecvență de comandă în declin, valoare de comandă în declin, volum de contacte de asistență în creștere, schimbare în mix de produse departe de cumpărări principale, și schimbări de angajament în comunicații. Nici din aceste semnale singur nu este definitiv. În combinație, cântărite cu privire la ceea ce modelul a învățat din evenimentele de întoarcere din trecut, acestea produc un scor de risc care este mai fiabil decât orice indicator individual.

Cerința operațională este că semnalele sunt capturate într-un sistem care le poate combina. Un client ale cărui frecvență de comandă este vizibilă în sistemul de gestionare a comenzilor, contactele de asistență sunt urmărite în sistemul de servicii pentru clienți și angajamentul comunicațiilor este în platforma de marketing — dar unde toate trei sisteme sunt separate — nu pot fi risk-scor fără a asambla manual imaginea. Predicția întoarcerii ca o capacitate operațională live necesită ca datele comportamentale relevante să curgă printr-un record de client comun.

Ceea ce afacerile din segmentul mediu pot realiza în mod realist

Analitică predictivă de nivel enterprise — modele de învățare automată în timp real antrenate pe milioane de tranzacții, alimentate de rețele de senzori și API-uri de date externe — nu este ceea ce au nevoie sau pot implementa în mod cost-eficace majoritatea afacerilor din segmentul mediu. Ceea ce este realizabil și unde ROI-ul este cel mai clar:

Fiecare din acestea este realizabil cu datele operaționale pe care majoritatea afacerilor le au deja, cu condiția ca acele date să fie într-o formă care poate fi interogate și modelată. Condiția prealabilă nu este mai multe date — este date accesibile, consistente din sisteme care partajează un model comun, mai degrabă decât date silozate în platforme separate care trebuie reconciliate manual înainte ca analiza să fie posibilă.


Analitică predictivă integrată în operațiunile dumneavoastră — nu lipită de exterior

Response365 Predictive Analytics se bazează pe aceleași date ca și modulele dumneavoastră de inventar, achiziții, vânzări și finanțe — deci prognoze de cerere, semnale de întoarcere și proiecții de flux de numerar se actualizează automat pe măsură ce datele dumneavoastră operaționale se schimbă, fără a fi nevoie de o conductă de date separată pentru a fi menținută.

Începeți gratuit Explorați Predictive Analytics